Browse By

Silence Club

Fuck you very much Google!

007_b_resizePovestea incepe cu o cafea, de data asta cu o prietena. Ne vedem rar, de cateva ori pe an, dar cand ne intalnim ne facem de cap. Printre altele, intre doua nebunii „ca fetele”, ne trageam sufletul al o cafea „correto” cu Baileys. Ioana imi povesteste pataniile ei din ultimele luni, unele mai amuzante, altele mai nasoale, cu sadici si porci. Pe masura ce imi povestea comparam in gand situatia ei si a mea, incercam sa vad lucrurile si din punctul meu de vedere. Dupa vreo 2 ore de gandit intens m-a lovit si ideea: ce-ar fi sa fac un blog unde sa scriu despre viata mea, despre experienta ca escort in Italia, un loc unde oamenii sa poata citi si intelege lucruri pe care nu le aud in fiecare zi. Zis si facut, am intrat pe net si am inceput sa ma interesez. Pana atunci nu am avut niciodata un blog si nici nu prea stiam ce si cum. Am bagat in Google si m-am luat dupa ce mi-a spus el.

Asa mi-am facut primul, si ultimul, blog la Google. Totul simplu, am inteles din prima, am invatat foarte repede sa bag poze, unde sa scriu, cum sa pun pe Facebook. Intr-o saptamana eram experta si totul parea in regula. Apoi s-a trezit un baietel frustrat pana in maduva osului sau o vigina si preacurata sa se planga la Facebook si la Google ca eu nu as fi eu si ca vorbesc atat de vulgar ca isi amintesc de mine cand se lasa montate sprijinite de garduri pe langa cluburi, dimineata. Una peste alta, FB m-a blocat iar Google mi-a sters blogul.

M-ar fi durut fix in curulet daca pe Google nu as fi scris direct, cu mult efort si incercand sa imi amintesc cat mai precis lucrurile. Adica, poate unii scriu usor, dar eu muncesc vreo doua ore la cateva randuri. Deci, nu aveam in alta parte textele alea decat acolo. I-am rugat frumos sa mi le dea inapoi si inca mai astept raspuns.fb_scuze

Cu FB a fost ceva mai simplu, le-am trimis un document de identitate, am schimbat cateva amabilitati prin care le spuneam ca se iau prea in serios si ca sunt doar un fel de piata publica pe internet si m-au deblocat (vezi ultimul schimb de mesaje in poza de alaturi). De la Google inca mai astept un semn si sper sa imi dea macar textele inapoi, blogul lor oricum nu ma mai intereseaza. Acum sunt gazduita pe siteul asta, cu alte profesioniste, din alt domeniu, care sunt si prin Italia si prin Romania (eu nu prea cred in tamaduire, preziceri si clarviziune, dar am vazut niste treburi facute de femeile astea de ti se ridica parul pe maini… cele mai bune fac minuni si in bine, si in rau). Oricum, sper sa nu ma mai blocheze nimeni de acum inainte pentru ca e foarte greu sa rescriu povestile. Nu ai mereu chef la fel, uneori nu ai starea sa iti amintesti lucrurile in detaliu, cateodata nu am rabdare. Deci, sper ca Google sa isi faca mila, nenorocitul naibii. Ca mi-a produs destul stres si cred ca nu am mai injurat asa rau de luni bune.

Pentru cei care n-au avut rabdare sa citeasca toata explicatia: povestile originale astept sa mi le dea Google inapoi, ca mi le-a sters zicand ca vorbesc prea urat. Daca nu mi le da intr-o saptamana, doua, ma apuc sa le refac.

Silence Club

One thought on “Fuck you very much Google!”

  1. Marius says:

    De ce nu faci back-up la texte (cel putin) ?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.