Browse By

Silence Club

Escort: drumul catre Italia

aeroportDrumul a fost obositor si tensionat. Am plecat cu o mie de ganduri, care de care mai aiurea, care de care mai negru. Unde merg? Pe cine cunosc? Ce fac? Chiar asa, ce fac? Imi bat joc de viata mea? Cum ma va afecta in viitor? Ce vor spune ceilalti, daca vor afla? Cine poate afla? Cat de periculos este? Ce inseamna cu adevarat escort? Pot avea incredere in cei cu care am facut intelegerea? Ce fel de oameni voi intalni? Cati pe zi? Cum vor fi? Voi fi in siguranta? Si alte cateva zeci de alte nesigurante si necunoscute. Eram o alta persoana, foarte diferita de cea de acum, mai nesigura dar mai curajoasa. Acum sunt mult mai stapana pe mine, dar si mult mai precauta, mai atenta si mai chibzuita.

Am plecat de dimineata, devreme tare, aveam avion la Bacau si trebuia sa ajung la Malpensa, la Milano. Am luat un microbus, mirositor si aglomerat. Eram imbracata lejer, ca pentru un septembrie calduros, cu o pereche de blugi si o bluzita alba de in. Mi s-a spus ca in Italia inca e cald si ca oricum nu are rost sa imi iau bagaje. Tot ce aveam nevoie a incaput intr-o valiza mica, pe rotile: lenjerie intima, cateva schimburi casual si alte treburi femeiesti.

Zborul a fost ca orice low-cost. Inghesuiala, mirosuri tari, cate un copil care zbiara si aplauze la aterizare. Chiar asa, de ce aplauda unii cand aterizeaza avionul? Sunt chiar atat de stresati? Daca n-ar aplauda, pilotul ar ateriza asa, mai in sila, mai zgaltait? Si tot ca de obicei, langa tine se nimereste singurul mascul feroce care e convins ca pana la coborare ti-o si trage, eventual in toaleta avionului, cum a vazut el in filme. Ma dureau falcile de la cat am zambit amabil, fortat sau usor plictisita, spre final. Omul pur si simplu nu tacea o clipa. Doua ore de ascultat non-stop m-au facut sa uit gandurile negre, asta a fost singura parte buna a vorbariei.

In avion erau inca doua fete imbracate aproape provocator, cu mult aur pe ele si care miroseau de la o posta a parfum destul de fin. Vorbeau intre ele exagerat de tare, nu si-au scos ochelarii de soare tot drumul si au privit cu scarba stewardesa cand a incercat sa le vanda o cafea. In aeroport, la Milano, am vazut ca le astepta un mosneag cam de 70 de ani, prost imbracat si cu muci. Mi s-a facut sila si mi-am jurat sa nu ajung asa niciodata.

Am coborat din avion cu inima cat un purice, iar autobuzul care ne-a dus la pana la Terminalul 1 parca a mers o vesnicie. Individul a interpretat gresit amabilitatea mea si se oferea la mai multe. Am trecut controlul vamal si dupa usile de sticla, la iesire, ma astepta Alex. Elegant, cum deja m-am obisnuit, calm si zambitor. Relaxat dar oficial, profesional. Tipul din avion s-a pierdut brusc, undeva in urma.  „Masina e in stanga” mi-a spus Alex dupa ce m-a salutat. Era un BMW negru, sportiv, cu doua locuri, mirosea a nou. Nu ma pricep la masini, deci nu am retinut modelul. Drumul pana la casa unde aveam sa stau cativa ani din viata mea, unde stau si acum, mi s-a parut o incalceala de sosele, strazi, trafic super aglomerat si multa viteza. Nu vazusem in viata mea atatea masini la un loc si zeci de kilometri de autostrada, incalcita si fara sfarsit. Am trecut pe langa Milano, nu m-a impresionat, mi s-a parut gri si sec. Parere pe care mi-o mentin si astazi.

Cam dupa o ora, am ajuns la destinatie. Era o casa simpla, la marginea unei localitati mici. Gard inalt din fier forjat, porti masive, care s-au deschis automat si am intrat intr-o curte pavata elegant. Totul era curat si linistit. „Intra doar cine are un card de la noi. Suna la interfon, apoi deschide singur poarta aia mica. Tu ii dai drumul doar la usa de la casa. Hai sa iti arat restul”. Am intrat in casa, si aventura a inceput…

Silence Club

4 thoughts on “Escort: drumul catre Italia”

  1. eduard says:

    Miha scuze ca te intreb , ar trebui sa rasfoiesc insa posturile nu sunt se pare in ordine cronologica. Ai pe undeva un post in care descrii cum ai luat decizia de a face sex pt bani caci preupun nu a fost o decizie asa spontana si usoara.

    1. Mihaela D. says:

      Da, nu sunt in ordine cronologica, nu am rabdare si nici un plan anume. Dar sunt pe categorii 🙂 Oricum, totul incepe aici: http://tamaduire.com/md/inceput-de-cariera-ne-futem-pe-bani/

  2. eduard says:

    Ai putea sa imi zici si postul cu primul client? Iti multumesc pt amabilitate. Esti un om frumos . Desi nu gandim la fel nu pot sa nu apreciez sinceritatea faptulfaq ca pari a iubi oamenii si corectitudinea fata de cititori.

    1. Mihaela D. says:

      postul cu primul client l-am scris candva, anul trecut, cand blogul era pe Google. Ei mi l-au blocat si atunci am pierdut tot ce-am scris. De asta sunt acum gazduita de site-ul asta, fara legatura si cumva ascunsa. Incet, incet rescriu ce-am pierdut, cand am vreme si chef de amintiri. m-a dezamagit tare ipocrizia alora de la Google.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *