Browse By

Silence Club

Italia: si popa e om – partea 1

spovedanieDupa cum va spuneam in mai multe randuri, provin dintr-o familie bisericoasa. Am fost dusa pe la manastiri toata copilaria si adolescenta. Din fericire m-a binecuvantat cel de sus cu destula minte, sa nu fiu proasta, cum s-ar spune. Din cand in cand, duminica, daca sunt prin  alte orase, trec pe la biserica. O ora, inainte de terminarea slujbei, ca nu are rost sa ascult povesti pe care le stiu pe de rost. Nu va povestesc despre cum vin romancutele noastre la biserica, nici despre ce fac baietii pe la colturi, nici despre prefacatoria dascalilor care ingramadesc fete prostute pe unde le prind. Va povestesc despre ce mai fac preotii, intre un „Doamne miluieste” si „sa-ti fie iertate pacatele”.

Eram in deplasare, pe undeva pe langa Torino, nu dau localitatea ca apoi e usor de aflat cine era popa. Nu am nimic cu el, e si el om, pana la urma. Dupa slujba, ma invarteam pe langa usa bisericii, asteptam o prietena care dadea un pomelnic. Vad ca dintr-o masina coboara o doamna, destul de bine, curatica, eleganta. Masina, condusa de un barbat, pleaca, doamna ramane si intra in biserica. Avea un aer cumva distins, deosebit de al celorlalte curci sau credincioase din jur. O urmaresc cu privirea, vad cum o saluta femeia de la lumanari, o mai saluta unu care sprijinea un perete, mai multi oameni dau din cap cand trece. „O fi preoteasa, imi zic. Prea e cunoscuta”. Ma mananca in curulet si ma iau dupa ea, sa vad daca se inchina ca toti muritorii si pupa mana popei. Doar ca femeia nu intra in biserica, apuca pe o usa laterala, si o pierd. Ma apropii de usa, ca si cum as fi fost intamplator acolo, ascult cu atentie, niciun zgomot. Dupa nici cinci minute, val-vartej, apare popa, care si el se pierde in spatele usii. Aha! O fi camera pentru spovedanie. Il intreb pe ala care sprijinea peretele daca e asa. Omul da din cap ca da. Atunci totul clar, femeia e la spovedit. Doar ca niciodata nu am vazut enoriasa sa intre inaintea popei, asa ca am ramas curioasa la maxim, langa usa. Si ca de fiecare data cand am fost sarguincioasa, rabdarea mi-a fost rasplatita: dupa cateva minute de dupa usa au inceput sa se auda sunete si gemete cu care eram obisnuita, care fac parte din viata mea de zi cu zi. Clar, aia doi si-o trageau. Ma pufneste rasul, intre timp vine si prietena mea, ii povestesc ce vazusem. La care tipa zice: „Pai stie toata lumea, ca a dat peste ei odata dascalu, fara sa vrea. Doamna era cu un picior pe masa, unul pe podea si popa, cu sutana ridicata-n brau, ii dadea la buci. Chestia misto e ca pe doamna o aduce in fiecare duminica sotul cu masina! Sotul e catolic, nu sta la slujba. Si mai misto e ca tipa e un fel de consilier roman pe la o primarie pe aici si o stiu toti. Ca face si niste cursuri pentru copii si toti barbatii stiu povestea. Normal, barbat’su e singurul care habar n-are”. Am ramas cumva surprinsa, al dracu’ preoti, fac din astea si prin Italia, nu doar prin Romanica. Am luat pranzul cu un grup de amici din zona iar unul dintre ei, un tip tanar si frumusel, mi-a povestit cu amanunte cum popa arde tot ce prinde, de la tinerele supuse si credincioase, pana la femei aproape batrane. Duminica nu prea e loc, ca lumea vede, dar in cursul saptamanii gemetele si icniturile din camera de spovedanie sunt chestii normale.

Apoi, tinerelul simpatic mi-a mai povestit si de alti popi romani, dar catolici, care umbla cu Rolexuri de zeci de mii de euro, masini de lux, limuzine si fac orgii prin cluburi. Dar despre ei, cu alta ocazie.

 

Silence Club

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.