Browse By

Silence Club

Jurnal de adolescenta: o fata intre prieteni!

b_0_12_bTotul a pornit de la nunta unui verisor. De fapt, pornise cu cateva luni inainte, cand am cunoscut unul dintre prietenii verisorului meu. Era aproape iarna, in ultimul an de liceu. Ei erau un grup trei de prieteni, se stiau de mici: varu’miu, Alex si Mihai. Locuiau la Iasi, undeva prin Nicolina. Cel pe care l-am cunoscut, Alex, era cel mai frumusel din grupul lor. Si cel mai simpatic. Ma intelegeam excelent cu el, dar nu eram indragostita. Normal, ne-o trageam din cand in cand, ba la Iasi, ba la Pascani, iarel era un pic mai prins decat mine in poveste.

Dar sa ne intoarcem la nunta. Totul frumos, excelent, noi pregatite ca la nunta, cu rochii in care abia te misti si respiri dar care stii ca te fac sa arati sexy, baietii toti la costum, frezati si parfumati. Alex era cavaler de onoare, ocupat cu furatul miresei si alte traditii romanesti. Eu pe langa familie, Mihai a avut grija sa fie un gentelman si sa nu ma lase singura cand ceilalti erau prinsi cu chestiile organizatorice. Nimic deosebit, amabilitatile seci ale nuntilor. Pana inspre dimineata, mai toti erau bauti bine sau obositi, si am iesit la o tigara cu Mihai. O discutie la fara nimic deosebit, doar ca am simtit ceva nou, ciudat. Ceva pe care mult mai tarziu aveam sa inteleg ce e: instinctul, feelingul. Si nunta s-a terminat acolo, fiecare a plecat acasa, Alex m-a condus, totul excelent.

Peste cateva zile am primit un sms de la Mihai: „ce faci week-end-ul urmator, ne vedem la Sinaia?” Am ramas o clipa dezorientata. Un sms din senin, fara nicio alta discutie, fara nimic care sa il justifice in vreun fel. Nu i-am raspuns imediat. Cu Alex ramasesem in aceeasi relatie: el credea ceva, eu altceva, dar ne simteam bine impreuna si ne-o trageam la fel de bine. Ce ar fi trebuit sa fac? Sa-i spun? Nu eram oficial „prieteni”. Sa nu-i spun? Totusi erau ei prieteni, intre ei. Am hotarat sa nu ii spun momentan. Asa am simtit. Si i-am raspuns lui Mihai, un pic in joc, un pic fara sa cred nici eu: „bine, ne vedem vineri in gara, la 3”. Si acela a fost singurul nostru contact.

Nu am spus nimanui unde plec, dar vieneri dimineata, devreme tare, cu un rucsacel, imbracata de munte, cu pijamale si periuta de dinti la mine, m-am urcat in primul tren spre Iasi, de aici la Brasov si apoi in altul spre Sinaia. O aventura, pentru o fata la varsta mea, dar mi-au placut mereu provocarile. Trenul intra in gara pe la 3 fara un sfert. Ma uitam cu emotie pe peron, de departe. Daca facusem tot drumul degeaba? „Macar vad Pelesul, ma duc pana la Busteni, ma descurc eu.” Doar ca, langa ceasul din piata garii, Mihai mi-a dat peste cap planurile de urgenta. Statea linistit si fuma o tigara, mi-a zambit larg si s-a ridicat sa ma intampine. Nu mi-a spus nimic despre cat de sigur sau nu era ca vin, m-a salutat ca si cum am fi locuit amandoi acolo si nu la cateva sute de kilometri, in orase diferite. „Hai, am gasit o vila draguta, am inchiriat primul etaj pe week-endul asta” Nu era sezon, nu erau turisti, preturile erau ok, am impartit amandoi cheltuiala.

Din vorba in vorba am ajuns la vila, am lasat bagajele si am iesit sa mancam. A fost o ocazie sa ne cunoastem, pentru ca, in realitate nu stiam nimic unul despre celalalt. Dar, cum spuneam, am avut instinct bun. De fapt, excelent. Cand am terminat de mancat deja se inserase, ne-am plimbat o jumatate de ora, ne tineam de mana ca si cum ne cunoasteam de o viata. Era totul extraordinar de natural. Discutiile curgeau fara efort, glumele erau bune pentru amandoi, ne intelegeam incredibil de bine, pentru doi oameni care se stiau de doar cateva ore. Ne-am intors la vila, bausem niste vin rosu si mancasem ceva carne sa ne tina puterile, ca doar nu venisem pana la Sinaia sa vedem muntele. A fost o noapte foarte, foarte ok si relaxanta, cum nu am mai avut multe la fel pana acum. Ne-am tras-o cat de bine o pot face doi oameni care abia se cunosc. Dar cu multa tandrete si atentie. Tandrete pana la punctele maxime de excitatie, cand se izbea patul de perete de mi-e frica sa nu atragem ursii. Abia a doua zi am descoperit ca la parterul vilei era un grup de turisti, de prin Cluj, care cand am coborat in bucatarie sa ne facem o cafea ne-au aplaudat si au facut bancuri vreo 10 minute.

Sambata a trecut repede, intre o vizita la Peles, o urcare clandestina in afara potecii si un futai rapid prin padure, o pizza si apoi inapoi in pat seara. De data asta ne stiam mai bine, era deja altceva, ne-am permis experimente, pozitii si alte jocuri, ca in adolescenta. Aceeasi galagie si aceleasi gemete, de data asta cu aplauze in direct de la clujeni, nu au mai asteptat dimineata. Am folosit cu responsabilitate toate prezervativele aduse de Mihai la care am mai adaugat niste sex oral, de incalzire si stimulare.

Ce s-a intamplat duminica? Nimic deosebit, dimineata mi-a tras-o ca disperatu, cu pasiune. Apoi am mancat ceva si am baut o cafea. Apoi am decis ca eu voi pleca prima. Si aia a fost ultima data cand l-am vazut. Cu Alex? I-am explicat ca e super baiat dar ca nu merge intre noi. Apoi am aflat ca Mihai i-a spus si el de aventura de la Sinaia, erau totusi prieteni de o viata. Nu si-au vorbit multa vreme. Am auzit ca Alex la randul lui a combinat-o pe una de care se indragostise Mihai. Apoi si-au revenit, probabil si-au dat seama ca sexul vine si trece, prietenii raman.

Pe mine ma ia inca nostalgia de fiecare data cand sunt la munte, beau un pahar de vin rosu si fumez o tigara in fata unei cabane sau pe teresa.

Silence Club

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.