Browse By

Silence Club

Jurnal de adolescenta: Mihai, vreau sa ma…

Evident ca in poza nu e Melania, dar seamana destul de bine cu ea. V-am pus-o ca sa va faceti o idee despre ce era vorba :)

Evident ca in poza nu e Melania, dar seamana destul de bine cu ea. V-am pus-o ca sa va faceti o idee despre ce era vorba 🙂

Imaginati-va scena: vara, cald, noi ieseam de la scoala, eram prin clasa a V-a. Fetite cu rochite, blugi mulati, fustite ca la TV, stangace, galagioase ca sa ascundem timiditatea. Sa fi avut vreo 11 ani. Baietii, ca baietii… unii un fel de smecheri in devenire, cei mai multi dezorientati, speriati si agresivi degeaba, ca la tara, ca Pascani nu e chiar un oras. Terminate orele, ne idreptam in grupulete sau cate doua, spre case. Prin piata, chiar inainte de chioscul de paine, Melania, o zapacita de colega, urla in mijlocul strazii: Miiiihaaaaaiii, vreau sa ma fuuuti!

Imi amintes clipa ca ieri: s-a facut brusc liniste in piata. Lumea a inghetat o fractiune de secunda, pe loc, toti si-au intors capetele sa vada de unde vine vocea cristalina, jucausa si nevinovata. A cui e gurita care a slobozit porcaria… Melania, cu fata ei rotunda, zambind de la o ureche la alta, cu parul cret si des, taiat la baza gatului, ochii verzi jucausi si isteti, era complet multumita de ce facuse. Normal, habar n-avea cat de grele ii erau vorbele, nu stia de ce toti adultii din jurul ei au mutit. O voce groasa, de barbat i-a tras un „dumnezeii ma’tii di copchila, fugi la tac’tu acasa!” O baba si-a facut cruce si a bodoganit ceva, cu voce tare, cativa au ras galagios, o vecina a anuntat-o pe ton certaret ca o spune maica’sii si totul s-a intors la normal.

Melania a ras tare, ca sa-si ascunda rusinea care o cuprinsese brusc, chiar daca fara sa inteleaga de ce. Mihai, colegul care era destinatarul cererii, era rosu ca o sfecla si nu a vorbit cu ea vreo doua luni. In mintea noastra de copii, totul s-a terminat in cateva zile, cat ne-am mai distrat de patanie.

Melania a crescut, o fata frumoasa, cu țâțe pe care le-am invidiat mereu. A inceput sa si-o traga, sportiv, cu toti baietii din clasa, apoi din generatia noastra, apoi din generatia lu’ frate’su, dupa care a trecut la doua generatii mai sus si una mai jos. Era mereu o placere sa stai de vorba cu ea, povestea o gramada de chestii care pe noi, fete de 15-16 ani, ne fascinau. Stia o gramada de glume si tinea la baut ca baietii. Nu si-a tras-o niciodata pe bani, doar pe favoruri, pe prajituri si din placere. Pe Mihai l-a rezolvat cu prima ocazie, nu l-a iertat.

A terminat liceul, s-a mutat la Iasi si intrase in politica, pe la PSD, in aripa tanara. Era pe bune cu un deputat, cand am plecat eu din tara deja statea mai mult pe la Bucuresti. Ajunsese secretara aluia dar si un fel de consultant, in niste treburi cu nume complicat. Romania, clar e tara tuturor posibilitatilor.

Silence Club

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.