Browse By

Silence Club

Pilula ziua 5 – Ne nastem singuri, murim singuri

inconjurata_01Din intelepciunea Facebook, in dimineata asta am dat peste urmatoarea: „Ne nastem fara sa avem nimic, murim fara sa luam cu noi nimic. Si intre timp ne certam intre noi pentru a avea ceva.” E din aceeasi serie, profunda rau, cu „Ne nastem singuri, murim singuri, aparent traim impreuna”. 

Chestiile astea triste, demoralizatoare si fara speranta m-au calcat mereu pe nervi. Mai ales ca sunt de o banalitate de clasa a V-a… Orice om care mesteca un pic inainte de a inghiti isi da seama ca nu sunt complet adevarate. Adica, sa o luam pe pasi marunti: cum adica ma nasc singura? Adica, prin propria mea putere si vointa, m-am nascut? Sau poetul vrea sa zica doar ca am iesit singura din mama, dupa ce i-am provocat niste dureri de nu le uita toata viata? Daca avem o sora geamana? Asta ca sa vorbim doar de nastere, fizic, adica. Pentru ca, sincera sa fiu, eu nu imi amintesc nimic de cand aveam mai putin de 3-4 ani… mi-au povestit parintii si bunicii, dar nu imi amintesc eu… deci, chestia cu nascutul o putem despica in patru pana ne plictisim si nu mai intelegem nimic sau uitam de la ce ne-am luat. Oricum ar fi, nu te nasti singur. E ca si cum ai spune ca respiri singur… Normal, daca nu esti handicapat sau foarte bolnav, respiri singur.

Murim singuri… daca nu ne omoara altii, sau altceva 😀 Cum ai vrea sa mori? Cu alai, cu fanfara? Sa moara si altii impreuna cu tine? Normal ca mori singur, e o chestie foarte personala, intima chiar. Ca toate chestiile intime, nu le face altul pentru tine. Dar chiar si asa, am ceva de zis si e data asta, contra poetului: daca stai bine si te gandesti, nu mori singur baiatu’. Moare o lume intreaga cu tine. Ehhh… ce zici? Mi-a iesit?

Aparent traim impreuna… E greu, foarte greu, de gasit ceva mai aiurea… nu e nimic aparent, vrei-nu vrei traiesti printre alti oameni si, mai mult sau mai putin, impreuna cu ei.

Chestia de la care am pornit, cu avutul si luptatul, nici nu ma mai chinui sa o explic. E slaba rau… Si uite asa m-am incarcat cu energie, de dimineata… Da, stiu, sunt critica, poate prea ironica sau rautacioasa… Dar pana la urma, macar sunt sincera si poate cineva intelege de ce fac asta si ca intentia conteaza… Aici, in Italia, e un proverb „una mela al giorno, toglie il medico di torno” (adica „un mar pe zi, tine la distanta medicul”)… cam asa e si cu incapatanarea de a nu inghiti toate prostiile de pe Facebook… tine mintea treaza. Sa aveti o zi buna! Va pup.

Silence Club

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.