Browse By

Silence Club

Jurnal de adolescenta: barbatii de 40 de ani

Aveam vreo 19 ani cand l-am intalnit pe Rares. Abia ajunsesem in Italia, eram in perioada in care ma acomodam cu noua ocupatie, incercam sa trec peste prejudecati, respingere, mustrari de constiinta si complexe. L-am intalnit intr-o seara de vara, pe la 6 dupa amiaza, in parcul Giussani, la Milano.
mihaela_001

Eu imi adunam gandurile pe o banca, soarele era inca puternic iar cate o masina intrerupea din cand in cand galagia copiilor care se fugareau in jurul unui chiosc cu „apa primarului”. Vara la Milano e uneori apasatoare. Orasul se stinge, treptat si ramane doar o umiditate exagerata. M-a abordat banal, in italiana, si-a cerut voia sa se aseze pe banca. Parea si el pe ganduri, usor distrat, usor trist. I-am raspuns si a inteles imediat ca sunt romanca. Noi, romanii, ne recunoastem usor accentul, cu atat mai mult cu cat eu abia vorbeam italiana. A zambit si s-a prezentat in romana.

Rares era un tip foarte atent si discret. Nu punea intrebari nepotrivite, ma lasa sa vorbesc si parea mereu interesat de ce spun. Avea circa 40 de ani, nu arata extraordinar de bine, avea parul grizonat si un inceput de burta. Era inalt, cu mult mai inalt decat mine si se cunoastea ca facuse candva sport. Ceea ce m-a linistit si m-a atras erau ochii, aproape negri si foarte calmi, deschisi, care vorbeau inainte ca el sa spuna ceea ce gandea. Toata atitudinea lui era relaxata, sigur pe el, fara exagerari sau vorbe inutile. Vorbea putin. Purta verigheta, dar cum nu m-a intrebat niciodata ce fac, cu ce ma ocup, eu nu l-am intrebat niciodata despre povestea lui. Fiecare dintre noi s-a deschis atat cat a dorit si considerat ca e bine.

Imi amintesc clar inceputul, nu ma simteam neaparat atrasa sexual de el. Cu atat mai mult cu cat sexul devenise altceva pentru mine. Dar ma simteam confortabil, in siguranta. Dupa inca vreo doua intalniri, in acelasi parc, primul pas l-a facut el. M-a prins, in joaca, pe dupa umeri si m-a sarutat parinteste pe tampla stanga. A intarziat cu mana pe umarul meu o clipa in plus, iar eu m-am lipit de el. Asa s-a spart gheata si am trecut la un alt nivel de intimitate, de amicitie. De aici pana la un sarut, jucaus, dupa ureche au trecut doar cinci minute. L-am lasat, simteam un fel de tristete in gesturile lui, iar eu aveam nevoie de confortul sigurantei. Nu vroiam sa ma indragostesc, nici el nu cred ca isi dorea asta. Nu eram in Casablanca, stateam pe banca unui dintre cele mai reci si indiferente orase din lume.

M-a invitat la el, la o cafea. Sexul a fost inevitabil iar pentru prima oara l-am luat ca o descarcare, ca o explozie a tot ce tinusem in mine pana atunci. Am plans, a fost un fel de sedinta de terapie, mai mult. Intimitatea cu Rares a fost o experienta extraordinara. Asa cum spuneam, nu era Brad Pitt, dar ma excitau ideile lui, maturitatea gandirii, felul calm si atent in care ma trata. Sexul nu era cine-stie-ce. Orgasm rapid, in doua minute, de cele mai multe ori. Cateodata si eu. Insa discutiile erau lucrul cel mai frumos care mi se intamplase pana atunci. M-a purtat cu mintea in locuri incredibile, traise o gramada de aventuri si cunostea o multime de oameni. Nu vreau sa ma intelegeti gresit, aveam si momente de sex acrobatic sau pasional-terapeutic: pe masina de spalat, pe balcon, in fiecare colt al bucatariei si pe unde mai apucam, dupa al doilea pahar de Barbaresco. Am iesit de cateva ori, in week-end, ne-am ratacit in Elvetia si am ajuns in varful unui munte, unde intr-un sat parasit era doar o biserica, singura, si rece. O chestie pe care v-o recomand: sex in biserica, iarna. In timp ce iti ingheata curuletul, si ai impresia ca se uita la tine toate statuetele, plus D-zeu, te astepti sa intre popa, dintr-o clipa in alta. Senzatii super tari.

Rares a fost, pana acum, cea mai faina relatie pe care am avut-o cu un barbat. Ne-am frecventat cateva luni, apoi el a schimbat Milano cu Barcelona, in interes de serviciu. Pentru o vreme mi-au lipsit foarte mult intalnirile noastre saptamanale. Apoi m-am obisnuit si am trecut peste, cum facem mereu in viata. Iar cum stiu ca nu-l voi mai vedea niciodata, a devenit unul din personajele de poveste, din viata mea. Omul despre care povestesc cu drag si de la care am invatat multe lucruri, mai ales despre mine.

Deci, sexul cu un barbat de 40 de ani, cu barbatul potrivit, poate fi una din experientele pe care nu le vei uita tot restul vietii.

Silence Club

2 thoughts on “Jurnal de adolescenta: barbatii de 40 de ani”

  1. remus says:

    si eu mi-as dori sa traiesc o asemenea aventura!ce frumoasa este viata daca stii ce vrei!superba povestioara!

  2. Eros Zone says:

    Bărbații la vârsta asta știu sa satisfacă o femeie, nu se gândesc doar la propria pula

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.